“Te-am strigat cu disperare, cu ‘nfiorare si plangand;
Am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand.
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta;
Cu nesfarsita bunatate mi-ai spus numai atat: “ASTEAPTA”.

S-astept? Cat sa astept? De ce?… Stateam infrant si ratacit
Oare e mana Ta prea scurta? Oare urechea Ta n’a auzit?
In genunchi a cata oara. Te-am rugat un semn sa-mi dai;
Vreau un raspuns la rugagiune, spune-mi:”MERGI!” sau spune-mi:”STAI!”

M-ai invatat sa vin la Tine, sa cer sa cred si voi primi
Ai promis ca esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi
Dar ma simteam pierdut si singur, strigam…Tu raspundeai in soapta
Cu dragoste si cu rabdare: “Copilul Meu iubit, ASTEAPTA!”

Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.
Priveam spre cer cu neputinta; Sa mai astept? Ce sa astept?
Atunci Ai coborat la mine, si m-ai privit in ochii: Plangeai;
Mi-ai spus:”Doreai un semn? O voce? Atat e tot ce iti doreai?

As fi putut sa clatin muntii, sa ‘ntunec soarele pe cer,
As fi putu sa ‘aprind vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
Daca ti-as arata intruna ce sa alegi sa-ti fie bine
Tu ai avea raspuns la toate, dar nu m-ai intalni pe Mine.

Nu ai putea sa simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti
Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti;
N’ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii
Nu ai simti odihna sfanta venita’n urma incercarii.

N-ai sti sa umblii prin credinta; nu m-ai vedea ca-s langa tine.
Inima ta cea zbuciumata nu s’ar mai bucura in Mine;
Nu ai cunoaste revarsarea iubirii Mele pe deplin
Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.

Daca durerea ta ar tine o clipa numai, n-ai lupta
Nu ai cunoaste biruinta ce poti s-o ai prin Jertfa Mea
S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera
N-as mai putea sa fac din tine o perla in coroana Mea.

Deci, fiul Meu, treci prin furtuna gandind la zilele senine,
Stiind ca cel mai mare dar este sa Ma ‘ntalnesti pe Mine
Chiar daca nu gasesti raspunsuri si viata pare prea nedreapta,
Sa-ti amintesti caci Sunt cu tine chiar si atunci cand spun: “ASTEAPTA!!!”“

P.S. Am primit poezia aceasta tocmai cand imi puneam aceleasi intrebari:”Ce sa astept? De ce sa astept? Oare lui Dumnezeu chiar ii pasa de mine? Si daca ii pasa de ce nu raspunde atunci cand Il strig?… si am aflat ca Lui Dumnezeu chiar ii pasa, am aflat ca aude atunci cand Il strig, si mai mult de atat, mi-a spus ca v-a fi cu mine mereu, in orice imprejurare, chiar si atunci cand imi spune:“ASTEAPTA!”.
Nu e usor, dar de fiecare data cand incep sa imi pierd rabdarea ma intorc la aceste versuri si imi amintesc promisiunea Lui de a nu ma parasi, de a fi alaturi de mine orice ar fi.
Ma rog ca si pentru voi poezia aceasta sa fie o incurajare.Si sa nu uitati: DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS PROMISIUNILOR SALE, SI INTOTDEAUNA V-A RASPUNDE RUGAGIUNILOR NOASTRE, chiar daca uneori ne cere sa asteptam . GBU!!!

Iadul atat de real, si totusi atat de ignorat!!!

E iarasi Decembrie, se apropie sarbatorile, si in ciuda crizei financiare, in ciuda expresiei arhicunoscute “nu avem bani”, in magazine e nebunia cumparaturilor de sarbatori. Si fie sarac, fie bogat intr-un fel sau altul toata lumea sarbatoreste.
Pacat doar ca am pierdut esenta sarbatorii, pacat ca subtil foarte subtil mos craciun si ai lui reni i-au luat locul Pruncului Isus.
Ne asiguram ca frigiderele ne sunt pline de bunatati, dar inimile ne sunt pustii si reci, suntem fericiti in functie de cadourile pe care le primim, si prea putin ne pasa de acei care poate nu au nici macar o bucata de paine, si apoi ce e treaba noastra, daca vor sa aiba sa munceasca, uitand ca tot ce avem nu e al nostru, si ca nu meritam nici una din aceste binecuvantari.

E iarasi Decembrie se apropie sarbatorile… imi doresc , si va doresc, inimi calde care sa simta cu cel in nevoie, bucurii care sa va insenineze viata, dar …. mai mult decat orice imi doresc sa nu uitam niciodata adevaratul motiv al acestor sarbatori…

El, motivul sarbatorilor, a hotarat cu 2000 de ani in urma ca ma iubeste / ca te iubeste atat de mult incat trebuie sa ne salveze, cu orice pret, de la moarte, asa ca a coborat din cer aici jos pe pamant, si a murit pentru ca tu si eu sa traim, si nu doar atat, sa traim o eternitate alaturi de El.

Si atunci daca El care nu avea nici un pacat, El care e perfectiunea insasi, a luat asupra Sa pacatele noastre ale tuturor, cine sunt eu sa ma opun unei iubiri atat de mari, cum as putea sa-i intorc spatele… se poate oare tine sarbatoarea fara Cel sarbatorit ?

Va doresc un Craciun binecuvantat cu Isus in inimi!!!

P.S: si nu uitati -JESUS IS THE REASON!!!

La multi ani draga tata, Domnul sa-ti porte de grija, si ma rog sa ii ramai mereu credincios.

Acestea erau cuvintele unui om disperat, un locuitor al orasului Anina (de fapt ce a mai ramas din acest oras), un om care priveste cu disperare in jurul lui si nu este nimeni sa ii intinda o mana de ajutor, si din pacate nu este singurul…
Traim intr-o societate tot mai corupta, tot mai murdara, suntem mintiti din ce in ce cu tot mai multa seninatate, si totul merge din rau inspre mai rau, ne mitim in fiecare zi ca maine va fi mai bine, desi stim sigur ca nu este asa, si ne complacem sa traim de azi pe maine, fara sa ne gandim la o schimbare, fara sa facem ceva… Nu pot sa nu ma intreb ce cauta un pastor in politica, cand stim cu totii ce inseamna politica, si ce presupune aceasta…Daca intradevar este vorba despre preocuparea pentru cel de langa noi, atunci de ce nu gasim alte modalitati de ai sprijini pe cei in nevoi, de ai ajuta pe cei in impas? De ce trebuie sa apelam la compromisuri pentru a-i ajuta pe altii?

Oare asta este motivatia adevarata a celor care intra in aceasta cursa nebuna? Nu ma intelegeti gresit, nu am dreptul sa ii judec pe pocaitii care fac politica (si nici nu imi doresc), dar se stie dintotdeauna ca a face politica azi in Romania e ca si cum de buna voie ti-ai vinde sufletul…merita oare?

ACCIDENT MORTAL DE MUNCA – MINA PETRILA

“Un numar de 12 persoane au murit si alte 12 au fost ranite in urma celor doua deflagratii produse sambata, la interval de cateva ore, in subteranul minei Petrila, conform unui bilant provizoriu anuntat in cursul serii de autoritatile locale, sambata, 15 noiembrie 2008.”
Oare cat adevar va iesi la iveala in acest caz? Nu prea mult desigur, doar atat cat sa “inchidem” gura presei, va fi bineinteles un mort (sau doi) vinovat(i), si viata isi va relua cursul “normal” …
NORMAL?

In mijlocul unei astfel de societati, dincolo de disperare, durere, stres… singurul lucru destept pe care il putem face este sa ne incredem in Domnul, si prin El vom fi mai mult decat biruitori.

“Dar eu ma incred in Tine, Doamne si zic:”Tu esti Dumnezeul meu” . Soarta mea e in mana Ta.” (Ps.31:14)

Iti trimit aceasta scrisoare prin unul din ucenicii Mei. Vreau sa iti spun cat de mult te iubesc, ca ma intereseaza soarta ta si as dori sa comunicam.

Azi dimineata cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit; care a inundat odaia. Am sperat ca-Mi vei spune: “Buna dimineata!”, dar n-ai facut-o. M-am gandit ca poate era prea de devreme si de aceea nu m-ai observat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa grabit, ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am fredonat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor, ai trecut pe langa mine marind pasul.

Mai tarziu, te-am privit mergand si discutand aprins cu prietenii. Ah! cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu mine! M’am apropiat si am sperat sa’mi vorbesti, dar … ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.

Dupa amiaza ti-am trimis o ploaie invioratore si ti-am stralucit prin fiecare picatura. Am strigat din ceruri cu glas de tunet, doar ma vei auzi. Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii. Mi-am zis cu siguranta ma va vedea! Dar ca un facut, nu mai vazut. Seara, la sfarsitul zilei, ti-am trimis un apus minunat de soare. Am ramas dezamagit si de data aceasta.

In sfarsit, noaptea, la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat. Am nadajduit ca macar acum sa-Mi vorbesti, inainte de culcare. Nu mi-ai spus nici un cuvant. M-a durut mult lucrul acesta; totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau, nadajduind ca macar a doua zi dimineata vei observa prezenta Mea.

Tot la fel in fiecare zi, am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai, sperand ca vei dori sa fiu

Pastorul tau. Eu pot sa iti port de grija ca nimeni altul. Eu sunt Pastorul Cel Bun, care Imi dau viata pentru oile Mele. Eu am venit ca oile Mele sa aiba si s-o aiba din belsug.

Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea, mai inalta decat cerul. TE IUBESC CU O IUBIRE VESNICA de aceea iti pastrez bunatatea Mea.

Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.

Pentru binele tau te rog sa Imi raspunzi.

Al tau prieten care te iubeste

Isus Hristos!

]]> http://simosimona.wordpress.com/2008/10/29/o-scrisoare-pentru-tine/feed/ 0 simona http://simosimona.wordpress.com/2008/10/14/sa-cauti-doar-cei-curat/ http://simosimona.wordpress.com/2008/10/14/sa-cauti-doar-cei-curat/#comments Tue, 14 Oct 2008 20:02:38 +0000 simona http://simosimona.wordpress.com/?p=10 ]]> Sa cauti doar ce-i curat in viata

precum albina’n calea sa

cand zboara peste orice floare

privind mereu ne’ncrezatoare

si nu sta decat unde’i pare

curat nectarul care’l ia.

Cum cerbul, cat i’ar fi de sete

mai sufla peste apa sa

ca sa’i imprastie toti norii

izvoruluincurat ca zorii

sa’i simta doar curati fiorii

seninului de unde bea.

Cum porumbelul alb ce cauta

doar verde ramura s’o ia…

_ Din orice flori, din orice vale

doar cate sunt curate ia’le

oricat de dragi privirii tale

de nu’s curate nu le lua!

P.S. … de curand am invatat o lectie foarte importanta (pentru mine), am invatat sa fiu albina si nu musca…

se spune (si asa este), ca albinele se aseaza doar pe flori pentru a’si aduna nectarul si niciodata o albina nu se v-a aseza pe gunoaie, dar o musca intotdeauna cauta gunoaie…

Am invatat ca acei ce sunt “albine” aleg sa vorbeasca frumos despre cei din jurul lor (chiar si atunci cand acestia sunt super stresanti si super enervanti), pe cand “mustele” intotdeauna ii vorbesc de rau pe cei din jurul lor, si cauta mereu sa scoata in evidenta aspectele negative ale acestora (chiar si atunci cand acestia nu au facut nimic rau )…obiceiul oamenilor mici – de a discuta oameni…

HAIDETI SA FIM ALBINE

1. Ne-am invatat sa fim nemultumiti
Si sa ne plangem poate de prea bine,
Ne rasculam cand suntem prigoniti
Ori comentam cand chiar si-un moft ni se retine.

2. Il judecam pe Dumnezeu,
In functie de cat Ii dam zecime,
Uitand ca tot ce am primit mereu
N-a fost platit si nici cadou de la multime.

3. Ne-am invatat sa ne rugam in cor,
Sau cel putin rostind aceeasi fraza,
De parca am trai pe placul tuturor,
Asa cum doar multimile te limiteaza.

4. De ce sa nu ne mai rugam acasa
Si sa traim minuni,nu doar povesti?
Nu scrie nicaieri de izbavire-n masa,
Ci doar de mantuiti,in urma bunei Sale vesti.

5. Avem si dreptul la minuni nepublicate,
Putem ruga pe Dumnezeu si personal,
N-avem nevoie de formule invatate,
Nu suntem obligati sa curgem dupa val.

6. Minunile-s minuni cand numai tu si Dumnezeu
Le-ati petrecut ca fiu si Tata,
Cand le-ai cerut in ceasul rascolit si greu,
Iar El te-a ascultat de fiecare data.

7. E timpul sa ne vindecam de gloate
Si sa traim mai personal orice moment;
Sa-I multumim lui Dumnezeu,ca El de toate
Ne-a dat de la-nceput pana-n prezent!